Dragi cititori!!!
Românii plecaţi în alte ţări au remarcat, după un timp, că au alt stil de viaţă. Mănâncă altfel, vorbesc o altă limbă, se comportă diferit. Românii de „afară“ spun că viaţa la mii de kilometri distanţă de locul natal i-a modificat mai ales pe interior.
„Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi“, scria istoricul Nicolae Iorga.
Sunt câteva milioane de români în lume care încearcă să audă, să înţeleagă şi să trăiască povestea unui alt loc, aflat la mii de kilometri de ţara natală. Unii s-au adaptat mai greu, alţii mai uşor, dar toţi au remarcat că s-au schimbat de când au plecat din România.
Profesorul George Şipoş (34 de ani) a trăit pe trei continente şi a abordat tot atâtea stiluri de viaţă. După plecarea din România, a locuit în Statele Unite, în Pittsburgh şi Chicago, iar acum studiază în Japonia, la Kyoto.
„A trebuit să treacă multă vreme în Statele Unite pentru ca să-mi schimb cu adevărat obiceiurile culinare. Mulţi ani nu am ştiut, de exemplu, cum să aleg din nenumăratele tipuri de «cereal» (pe care mi-e nu ştiu cum să le traduc «cereale»), preferate de mai toţi americanii la micul dejun. Acum, de când trăiesc în Japonia, încerc din când în când să mănânc micul dejun japonez - supă miso, orez, peşte, tofu, natto (boabe de soia fermentate) -, dar mă întorc cu plăcere la cel american“, povesteşte George.
Cât priveşte relaţiile cu vecinii, George îşi aminteşte că în State şi-a făcut prieteni printre ei abia când s-a mutat într-un bloc cu doctoranzi europeni. „În Japonia lucrurile sunt mai clare. Relaţiile cu vecinii se reduc la saluturi politicoase şi... cam atât.“
În SUA, cel mai mult i-a plăcut diversitatea. „M-am trezit de nenumărate ori nevenindu-mi să cred că în garsoniera mea din Chicago, având în faţă o oală de sarmale (făcute de mine), stăteau prietenii mei: un american căsătorit cu o coreancă, un ceh-elveţian căsătorit cu o hindi-canadiancă, un quebecois căsătorit cu o japoneză, un francez căsătorit cu o chinezoaică şi lista poate continua.“ În Japonia, spune el, unică este politeţea, fie ea şi de suprafaţă.
Cea mai „nasoală“ chestie în SUA, spune George, „trebuie să fie conservatorismul creştin“, iar în Japonia, cel mai greu este să te faci vizibil ca străin. „De obicei, eşti invizibil pentru localnici până când deschizi gura şi realizează că le vorbeşti limba. Atunci se schimbă lucrurile“, adaugă George Şipoş.
-Europa i-a adoptat pe români
Computerul este un hobby la care Greci Danut nu a renunţat nici în Italia
Alexandra Olteanu (24 de ani) stă de un an în Birmingham, Marea Britanie. Cel mai greu de suportat a fost vremea din insulă. „Este un subiect care nu se demodează vreodată şi, cu toate că este cât se poate de banal, mereu te scoate din impas când nu ai alt subiect de conversaţie“, glumeşte ea. Nici acum nu s-a obişnuit cu faptul că toate magazinele sunt deschise până la ora 18.00 şi nu e mereu uşor să-ţi planifici un drum la farmacie înainte de ora închiderii.
Greci danut(26 de ani) un prieten plecat inca de foarte multi ani preferă să trăiască în Italia pentru că „aici îţi poţi permite aproape orice, spre deosebire de România unde, cu aceeaşi muncă, nu-ţi permiţi aproape nimic“. Diferenţe semnificative faţă de viaţa de acasă apar chiar de la micul dejun. „În ţară, micul dejun era ca prânzul aici. Acum, dimineaţa beau o ciocolată caldă, iar două mese îmi sunt suficiente“, explică Marian. De asemenea, atât de obişnuitul alcool lipseşte cu desăvârşire din viaţa lui. „Toată lumea bea orice în România. În Italia nici nu simt nevoia, nici nu vreau să beau“, povesteşte tânărul.
Există viaţă şi după serviciu, a realizat Troaca Cristina(30 de ani), stabilită de opt ani şi jumătate în Spania. „În România nu cred că am mers de mai mult de 10 ori la film pentru ca nu imi permiteam.La noi inca se traieste foarte greu!!!
Tanase Andrei(38 de ani) aveti mare grija cand va lasati nevestele sa plece in strainatate.Eu am patit-o!!! In urma cu 5 ani sotia ramanand fara servici am eu avand un servici stabil am luat hotararea impreuna sa plece cu un fost prieten si o alta prietena in grecia.In primul an a fost ok dar mai tarziu lucrurile s-au racit intre noi.Nu mai raspundea la telefoane nu mai suna copilul(13 ani)devenind tot mai rece. Nu a durat mult pana la divort ziicandu-mi ca duce o viata foarte frumoasa alaturi de prietenul "meu" lasand in urma un sot iubitor sa creasca un ingeras de copil!!!
-Ce-a mai rămas din bagajul adus de acasă?
Majoritatea românilor spun că, deşi s-au adaptat stilului de viaţă din ţările în care au emigrat, ceva din ei e în continuare românesc.
„E adevărat că, în timp, te adaptezi din ce în ce mai mult la societate şi împrumuţi din ce în ce mai multe din obiceiurile locului. Dar tot mai rămâne ceva de acasă“, spune Troaca Cristina. În plus, persoanele cu vârste între 18 şi 25 de ani se adaptează mult mai uşor şi mai repede decât cele care au trecut de 30, adaugă ea. Femeile se adaptează mai uşor decât bărbaţii, mai crede Cristina.
-10 recomandări pentru emigranţi
Cei care vor să se stabilească afară ar trebui să urmeze câteva sfaturi.
1 Nu furaţi. „Dacă ar fi să le recomand ceva românilor care vin în Italia este să nu fure. Toţi muncim pentru ce avem şi nu acceptăm un asemenea comportament“, spune Marian Traşcă.
2 Fără droguri şi atenţie la anturaj! Acestea sunt alte două aspecte asupra cărora românul stabilit în Italia le atrage atenţia emigranţilor.
3 Faceţi-vă utili.Danut îi sfătuieşte pe toţi românii care aleg Italia: „Munciţi atât de bine încât să vă caute angajatorii“.
4 Atenţie la haine. „Nu trebuie să fii foarte elegant la birou pentru că spaniolii se uită urât la tine“, spune Cristina. O combinaţie sport/elegant este cea mai potrivită.
5 Tăcerea e de aur! Nu e bine să arăţi că eşti mai deştept, mai frumos, mai citit, că ai încredere prea mare în tine pentru că nu eşti bine văzut de spanioli. Nu le plac oamenii prea exuberanţi.
6 Înfumuraţii şi mofturoşii nu sunt „înghiţiţi“ de regula in strainatate.
7 Prejudecăţile. De ele ar trebui să scape românii care vin să trăiască în Statele Unite. „Poveşti auzite ici şi colo, istorioare de cârciumă devin elementele determinante în modul în care îi percepem pe străini. Trebuie să laşi deoparte prejudecăţile despre cei care sunt diferiţi de tine din punct de vedere sexual, rasial, social etc.“, avertizează George Şipoş.
8 Învăţaţi să fiţi toleranţi. În Statele Unite trebuie să înveţi să asculţi cu răbdare, până la capăt, ce are de spus un interlocutor şi abia după ce a terminat să intervii cu replica proprie. Altfel nu ai decât de pierdut.
9 Fiti foarte atenti cei care va lasati nevestele sa plece in strainatate si mai ales cu "cine?". Sa nu aveti incredere in nimeni NICIODATA!!!!
10 Învăţaţi limba locului! E primul pas spre înţelegerea unei civilizaţii şi a oamenilor care locuiesc într-o anumită zonă. Nu vor avea încredere deplină în tine până când nu vor vedea că te descurci în limba lor maternă.
